ITP-ul reprezintă un moment critic pentru proprietarii de mașini vechi, deoarece scoate la lumină uzura acumulată în timp și compromisurile făcute la întreținere. Un vehicul cu mulți ani în spate nu este neapărat nesigur, dar necesită atenție constantă și verificări corecte.
Problemele apar de obicei din neglijență, reparații făcute pe jumătate sau din necunoașterea cerințelor actuale. Mulți șoferi ajung la stația ITP cu impresia că mașina merge bine, fără să observe detalii importante.
Diferența dintre un ITP trecut ușor și unul respins stă în detalii aparent minore. Jocurile în articulații, scurgerile mici sau luminile slabe sunt semnale clare pentru inspectori. Mașinile mai vechi sunt evaluate după aceleași reguli ca cele noi, iar toleranțele sunt stricte. Orice abatere vizibilă este notată imediat.
Pentru cei care conduc zilnic un automobil vechi, ITP-ul devine un test al întreținerii reale. Nu contează doar cum se simte la volan, ci cum arată și cum funcționează fiecare componentă verificată. O abordare informată și realistă reduce stresul, costurile inutile și surprizele neplăcute.
Înțelegerea cerințelor tehnice și a punctelor sensibile face diferența dintre respingere și acceptare, mai ales când vârsta mașinii amplifică fiecare imperfecțiune mecanică sau electrică, oricât de mică ar părea la prima vedere pentru mulți șoferi.
Sistemul de frânare și direcția, primele puncte sensibile la ITP
La mașinile vechi, sistemul de frânare este aproape întotdeauna verificat cu suspiciune. Discurile uzate, tamburii ovalizați sau plăcuțele de calitate slabă duc rapid la diferențe de frânare între roți. Standul de frânare nu iartă nimic, iar valorile ieșite din toleranță duc direct la respingere.
Conductele de frână sunt o altă problemă frecventă. Rugina, porii sau urmele de umezeală sunt semne clare de risc. Chiar dacă frâna ține, inspectorul va nota orice scurgere sau deteriorare vizibilă.
Direcția și suspensia completează lista motivelor de respingere. Jocurile mici, ignorate ani la rând, devin evidente la verificare. Capetele de bară, bieletele antiruliu și bucșele îmbătrânite sunt printre cele mai des întâlnite probleme.
Cele mai comune defecțiuni constatate includ:
- joc excesiv în articulațiile direcției;
- amortizoare care nu mai lucrează uniform;
- arcuri fisurate sau tasate;
- diferențe mari între stânga și dreapta la testele dinamice.
O mașină veche întreținută corect poate trece fără emoții aceste probe. Problema apare când reparațiile sunt amânate sau făcute doar să țină până la ITP. Inspectorii recunosc rapid soluțiile temporare.
Emisiile, motorul și scurgerile care dau bătăi de cap
Testul de noxe este un obstacol major pentru mașinile cu motoare vechi. Motoarele pe benzină cu catalizator obosit sau lipsă nu mai ating valorile cerute. La diesel, fumul excesiv și opacitatea ridicată sunt motive clare de respingere.
Problemele apar frecvent din întreținere deficitară. Filtrele vechi, uleiul nepotrivit sau injectoarele uzate influențează direct rezultatele. Chiar și un motor care pornește bine poate pica testul de emisii.
Scurgerile de ulei sau lichide sunt atent urmărite. La mașinile vechi, transpirațiile devin obișnuință, dar la ITP nu sunt tolerate. Ulei pe motor, pe cutie sau pe planetare ridică semne de întrebare.
Cele mai des întâlnite situații sunt:
- scurgeri de ulei din capacul de supape;
- pierderi de lichid de răcire la furtunuri îmbătrânite;
- fum albastru sau negru la accelerare;
- turație instabilă la relanti.
Un aspect ignorat des este prinderea motorului. Tamponele rupte sau crăpate permit mișcări excesive. Acestea sunt ușor observabile și pot duce la respingere, mai ales dacă afectează alte componente.
Iluminarea, caroseria și detaliile care fac diferența
Sistemul de iluminare este una dintre cele mai frecvente surse de probleme la ITP pentru mașini vechi. Farurile matuite reduc intensitatea luminii, iar reglajul incorect este imediat sancționat. Becurile neomologate sau improvizațiile sunt respinse fără discuții.
Instalația electrică îmbătrânită provoacă erori aparent inexplicabile. Stopurile care nu funcționează constant sau semnalizările întârziate indică probleme de contact. La verificare, orice funcționare neuniformă contează.
Caroseria și structura sunt analizate atent. Rugina superficială poate fi tolerată, dar coroziunea structurală nu. Pragurile, lonjeroanele și punctele de prindere ale suspensiei sunt zone critice.
Probleme des întâlnite la mașinile vechi:
- faruri opacizate sau sparte;
- stopuri crăpate, cu infiltrații;
- praguri ruginite sau reparate necorespunzător;
- uși sau capote care nu se închid corect.
Documentele și seria de șasiu nu trebuie ignorate. Seria greu lizibilă sau modificată creează complicații inutile. Un ITP respins din motive administrative este frustrant, dar ușor de evitat.
O mașină veche poate trece ITP-ul fără emoții atunci când este întreținută corect și verificată înainte. Atenția la detalii, reparațiile făcute la timp și o abordare realistă transformă inspecția dintr-o loterie într-o simplă formalitate. ITP-ul nu este un inamic, ci un filtru care ajută la menținerea siguranței și a valorii reale a unei mașini cu experiență.